O HOTARARE DE IERTARE


Vino, Tu cel ce-ţi simţi sufletul pierdut,
La Isus, Cel care îţi poate da iertare.
Vino, grăbeşte! Tu încă n-ai priceput?
Dă mântuirea celui, ce-o cere cu ardoare.

Te aşteaptă cu braţele Sale deschise...
Şi opreşte orice săgeată ucigaşă...
Izbăvirile sunt realităţi, nu sunt vise...
Vino la Isus! iubirii să-i fii părtaşă.

Pe genunchi... cere-I milă... cere iertare...
El te iubeşte mult şi mereu îţi va fi scut.
Ca să nu cazi... când răul vrea să te doboare,
Te are în vedere... din-nainte de a te fi născut.

El opreşte furtuna... ca pe o pală de vânt...
Potoleşte şi ploaia... doar cu un cuvânt.
Cât mai sus să zbori... îţi dă aripi... să poţi,
Prin ani de lumină spre a cerului porţi.

El pune-n sufletul tău... balsamul iubirii.
Şi-n ochii tăi... pune lacrimile fericirii...
Le-nşiră... ca un şirag de splendide perle.
Le strânge... în colecţia darurilor superbe.

Să rodească mila... tu dă-i celui ce cere.
S-ai biruinţă în încercării... mila dă putere.
Şi-ai s-aduni... bucurii... de dai mângâiere,
Celui ce plânge amar... răpus de durere.

Şi-ai să descoperi... ce-seamnă fericire,
În ochii care plâng... vedea-vei bucurie.
Mângâie... de pe obraz lacrimi ştergând.
Vei vedea... fericirea în inima ta pătrunzând.

Primeşte la a ta masă... pe cel flămând,
Poartă-l în rugăciunea ta... şi-n al tău gând.
Celui ce-i este sete... grăbeşte... dă-i apă.
Şi-ndreaptă-l... spre a vieţii veşnice, apă.

Spre izvorul cristalin... care nu seacă.
Nu lăsa timpul... fără rod să treacă...
Răi nespus... am fost... cândva şi noi,
Eram pierduţi păcatului... la suflet goi.

Isus... cu milă a privit a noastră zbatere,
Ne-a smuls pe veci... din a răului putere.
Ne-a curăţit sufletele... de grele păcate...
A pus inimii... a iubirii coordonate.

Ne-a ridicat... sus pe stânca mântuirii,
N-a lăsat... să fim o pradă uşoară... pieirii!
Din valea durerii... pe stâncă ne-a urcat,
Printr-o hotărâre de iertare ne-a salvat.
Amin!