Chiar dacă valuri m-ar răni,
Te voi chema cu-nflăcarare,
Căci vreau la mal ca să ajung,
Doresc cu o dorință mare.

În urmă largul ei să las,
Cu tot aici ce-au fost trăite,
S-ajung în vremuri ce vor fi,
De fericiri nemărginite.

Chiar dacă vântul ar urla,
Și-or curge lacrimi doar amare,
Numai la Tine voi privi,
Căci glasul Tău mi-e alinare.

Mi-alină sufletul rănit,
Răpus de guri nevegheatoare,
Dar plin de dor în piept aprins,
De Țara dincolo de soare.

Chiar dacă ceru-nourat,
Deasupra mea el va apare,
De după nori eu voi privi,
Voi fi mereu în așteptare.

Căci știu că totu-i trecător,
În cer e-o-ntreagă veșnicie,
Nemărginită este ea,
O Doamne câtă bucurie.

Mă-ncred în dragostea de sus,
În cele-aici întâmpinate,
E lângă mine ea mereu,
Nimic nu poate-a ne desparte

Chiar de e greu și-anevoios,
Mi-e bucuria împlinită,
Căci știu... ființa mea mereu,
De-un cer întreg este iubită.
Amin