Eu te-am aflat pe Tine,
În strigătu-mi din noapte,
În lacrima amară,
Când mii și mii de șoapte,
Îmi rătăceau privirea,
Dar Tu nu le-ai lăsat,
Căci ochii mei spre Tine,
Doar Tu i-ai ridicat.

Eu te-am aflat din zorii,
Ce răsăreau cu soare,
Vedeam ce minunată,
Era a Ta splendoare,
Să urc pe raze sfinte,
Doar Tu m-ai ajutat,
Cand se-auzea adâncul,
Răcnind neâncetat.

Eu te-am aflat când marea,
În ea se tulbura,
Când valul întristării,
În fața mea venea,
Acolo eu pe Tine,
Isus... cu-adevărat,
Te-am întâlnit căci Doamne,
Tu m-ai înviorat.

Eu te-am aflat în vise,
Ce tu le-ai împlinit,
În dragostea ce-n mine,
Isuse ai sădit,
În seceta pustie,
Mi-ai devenit izvor,
În lupta cea mai mare,
Mi-ai dat avânt să zbor.

Eu te-am aflat pe Tine,
Când vale-am întâlnit,
Când m-a condus iubirea,
Din zori în răsărit,
Când mi-ai adus din ceruri,
Tu vindecarea Ta,
Să vindeci răni ascunse,
Să pot înainta.

Eu te-am aflat și iată,
Sunt cel mai fericit,
Căci în a Ta iubire,
Sunt astăzi mântuit,
Mi-ai împlinit dorința,
Cu Tine-n cer de-a sta,
La masă cea întinsă,
Fără de clipa grea.

Căci Doamne-n veșnicie,
Doar Tu m-ai învățat,
Că nu va fi durerea,
Aici ce am aflat,
Nici lacrimile care,
Doresc a mă-ntrista,
Acolo-i fericirea,
Ce nu va termina.
Amin