Spre ceruri liber mi-este zborul,
Nu sunt uitat de Dumnezeu,
Îmi netezește drumul vieții,
Să urc ușor când mi-este greu.

El mă adapă și-n pustie,
Când arșița mi-e așternut,
Îmi dă mereu doar bucurie,
Mi-e suferința un trecut.

Îmi face zilele senine,
Chiar norii de s-ar aduna,
El mâna printre nori întinde,
Să trec de ei urcând pe ea.

Să trec de munții și de marea,
Ce tot încearc-a mă opri,
Putere n-au... cu mine-i Domnul,
Vre-o dată singur nu voi fi.

Spre Soarele ce va răsare,
Îmi este pasu-nviorat,
De harul viu... de îndurare,
Căci mă păzește-un Împărat.

Mi-e viață una fericită,
Căci fericire-am întâlnit,
Pe drumul meu... la o răscruce,
Iubirea Lui m-a cucerit.

Și mă grăbesc s-ajung îndată,
În ziua când îl voi vedea,
Mi-e pieptul plin de foc și pară,
De dorul de-a-l îmbrățișa.

De-a părăsi aceste clipe,
Ce doar durere mi-au adus,
Să părăsesc aș vrea pământul,
Să fiu în ceruri cu Isus.

Spre strazile ce-s aurite,
Îmi zboară liber gândul meu,
Căci am un vis... și împlinirea,
Ea este doar la Dumnezeu.

De-a fi o-ntreagă veșnicie,
În Țara fără suferinți,
Unde-i belșug și bucurie,
La masa-ntinsă cu cei sfinți.

Chiar de-ntâlnesc și apăsarea,
De ea eu trec căci nu aș vrea,
Să îmi oprească alergarea,
O las mereu în urma mea.

Privesc cu inima-nainte,
Spre Paradisul infinit,
Îmi dă puteri nădejdea vie,
Iubirea ce m-a mântuit.
Amin