Ce dulce-i mângâierea sfântă,
Ce azi cuprinde mii și mii,
De inimi care sunt flamânde,
Și goale ce-s de bucurii.

Ce dulce este harul care,
Alin-adâncile dureri,
Aduce susurul din ceruri,
Pe raze sfinte... peste mări.

Cât de frumoasă este clipa,
Când Tu zidești în vreme grea,
Aduce ea mereu credință,
Căci toată este-n mâna Ta.

În mâna Ta e și-ndurarea,
Nemărginită este ea,
Văzută peste-ntreg pământul,
Chemat iubirea a-ți afla.

Ce dulce este cercetarea,
Ce-nvie Duhul adormit,
În somnul morții ce pândește,
Pe cel ce-aici e obosit.

Ce minunată e prezența,
Ce o cobori când ești chemat,
Alungă șoaptele din noapte,
Ce vin cu teamă ne-ncetat.

Ce dulce-i pacea Ta divină,
Ea netezește-un zbor spre cer,
Oprește orice tulburare,
Ea pentru mulți e un mister.

Cât de aleasă ți-e iubirea,
Ce schimbă inima cea rea,
Este-un izvor de vindecare,
Căci toate sunt în mâna Ta

Ce minunat ești Tu în Isuse,
Ființe triste fericești,
Lumina Ta azi vremi pătrunde,
Spre Țara sfântă ne-nsoțești.

Nimic mai dulce nu-i ca Tine,
Niciunde nu sa mai aflat,
O dragoste mult mai măreață,
Căci Tu iubirea ai creat.
Amin