Sunt îndrăgostit de dealul,
Golgota... ce-l urc cu greu,
Căci urca pe el odată,
Cu o cruce Domnul meu.

Să opresc nu am gândirea,
Cum nici El nu a gândit,
Ba mai mult... ducând povara,
Doar cu foc El m-a iubit.

Dragostea mi-e foc și pară,
Nimeni nu mă poate-opri,
Căci îmi este temelia-n,
Harul ce mă va-ntări.

Mă încred numai în Domnul,
El e ajutorul meu,
Sunt de mâna Lui străpunsă,
Ajutat când mi-este greu.

Nu opresc în vânt sau ploaie,
Nici sub valul ridicat,
Urma albă-nsângerată-mi,
Stă în față ne-ncetat.

Am ales doar suferința,
Să o am pe-acest pământ,
Doar cu ea eu sunt pe urma,
Ce-a lasat-o El... un Sfânt.

Sunt îndrăgostit de calea,
Ce mă face fericit,
Desfătare mi-e porunca,
Celui ce m-a mântuit.

Sufletu-mi înveselește,
Lacrima care o cânt,
Inima-mi înviorează,
Harul chiar și-atunci când plâng.

Nu mă prinde întristarea,
Sunt mereu înviorat,
De necaz și de durere,
Sunt cu Domnu-asemanat.

Nu mă pleacă groaza morții,
Căci în lupta cea mai grea,
Biruit-a fost pe dealul,
Ce-l iubesc... e Golgota.
Amin