Tu iubire-nflăcărată, inima ce mi-ai cuprins,
Ești mereu biruitoare, nu pot fi cu Tine-nvins.

Ești ca luna printre stele, ce-i lumină-n noaptea grea,
Ca și soarele ce-alungă, norii ce-s deasupra mea.

Bucurie-nmiresmată, mă înviorezi mereu,
Căci mi-e desfatare-n toate, slava Ta în Duhul meu.

Mă învie-a Ta prezență, nu pot fi vre-o dat răpus,
Căci valoarea Ta și harul, azi de mine nu-i ascuns.

Milă ești nemărginită, norii vieții îi alungi,
Smulgi adâncul de suspine, ale mele lacrimi strângi.

Tu ființa mea slăbită, o-ntărești, cu harul Tău,
Revărsat din zarea plină, de lumină Dumnezeu.

Nu se-oprește bunătatea, ce aduce-un răsărit,
Este ea nemărginită, și-n apus de asfințit.

Căci doar Tu ești îndurarea, ce-a oprit și-n dreptul meu,
Ca să am marea onoare, de-a fi fiu de Dumnezeu
Amin