Când te va cuprinde teama, norii când iar vor veni,
Strigătul inimii tale să se-audă zi de zi.

Să ajungă pân-la ceruri, să deschidă ar putea,
Porțile de fier... să vină, ajutoru-n fața ta.

Când se v-arăta vre-o umbră, temător de ea nu fi,
Cere stropul sfânt de sânge, peste tine-orice-ar veni.

Căci prin el primești putere, te va ocroti mereu,
Este scut... el este sânge, scurs din Fiu de Dumnezeu.

Când va fi apus de vremuri, să privești spre răsărit,
Mâna cea cândva străpunsă, va deschide-un infinit.

Nu-ațipi chiar de e lungă, noaptea ce va apărea,
Stai de veghe-ntotdeauna, treaz fii la venirea Sa.

Este ea atât de-aproape, vremi din urmă astăzi sunt,
Nu te teme chiar de este, greu prin valea pe pământ.

Roditoare să îți fie, inima ca să iubești,
Curajos fii în privire, doar spre ceruri să privești.

Când te va cuprinde iarăși, deznădejdea... nu uita,
Cel care ți-a dat suflare, poate a te ridica.

El este tăria vieții, e putere Dumnezeu,
Creatorul tuturora, nu te va lăsa la greu.
Amin