Hai vino Tu Doamne la miez de-nserare,
S-alini doruri multe ce-aici obosesc,
Căci lupta e mare, cel rău doar racnește,
Dar ochi plini de doruri spre ceruri privesc.

Hai vino Tu soare, s-aduci înflorirea,
S-aduci primăvara ce nu va sfârși,
Acea adiere de vânt ce-i plăcută,
S-aduci vrem în grabă, nu mai zăbovi.

Grăbește venirea, să fie aproape,
Să nu ne despartă azi vremi pe pământ,
Hai vino iubire... înalță mireasa,
Spre locul în care e veșnic un cânt.

Străpunge și norii, ce-aduc numai teamă,
Să cadă o rază din soare frumos,
Ce este lumina ce-i ruptă din Tine,
Fiorul iubirii mereu glorios.

Hai vino mai iute alung-așteptarea,
Răsări printre stele, căci vremi de apus,
Acum ne desparte de-acea veșnicie,
De-acea nemurire, din Țara de sus.

Alung-apăsarea ce-aduce-ntristare,
Și dă bucuria ce poate-ntări,
Hai vino Isuse, adu începutul,
De vremi ce cu Tine, vre-o dat n-or sfârși.
Amin