Să tac nu pot, durerea Ta,
Pe crucea blestemată,
Mă face astăzi ca să strig,
Slăvit să fii Tu Tată! ! !

Să tac nu pot... ai suferit,
Murind pentru păcate,
Când judecat... erai Isus,
Dar fără de dreptate.

Să tac nu pot... nu aș putea,
Când bicele pe Tine,
Doar te-au rănit când te gândeai,
Mereu numai la mine.

Când te-ai gândit ca să mă porți,
Pe aripi de iubire,
Când ai plătit în locul meu,
Ca să-mi dai mântuire.

Să strig mereu eu mult aș vrea,
Al dragostei cântare,
Căci biruință am primit,
Din ceruri o salvare.

Să tac nu pot... vreau să vestesc,
Lucrarea minunată,
Ce-n viața mea Tu ai făcut,
E azi îmbelșugată.

Mi-e glasul lung și apăsat,
Căci nu stau în tăcere,
Strig dragostea ce am aflat,
Și dulcea mângâiere.

Ca strunele de cântec sfânt,
Îmi este-a mea strigare,
Să știe vreau întreg pământ,
De marea îndurare.
Amin