Mi-e dor să văd Ierusalimul,
Să văd vreau Patria de sus,
Să mă-ntâlnesc cu-al meu Prieten,
Al meu Prieten... e Isus.

Mi-e dor de ape cristaline,
De strazile ce strălucesc,
Să stau la pieptul Celui care,
Atât de mult eu îl iubesc.

De-o nesfârșită primăvară,
Cu adieri calde de vânt,
Mi-e-atât de dor... mi-e dor de locul,
Ce nu se trece... căci e sfânt

E sfânt... e veșnic, plin de viață,
De el îmi este-atât de dor,
De clipa mult azi așteptată,
Să mă înalț în ea în zbor.

Mi-e dor de locul cel de-acasă,
De capătul acestui drum,
Doresc sa fie mai aproape,
Doresc să fie el acum.

Să las în urm-acea trăire,
Ce mi-a adus numai dureri,
Când toate-n urmă vor rămâne,
Voi fi eu dincolo de zări.

Mi-e dor să văd a mea iubire,
Ah cât mi-e dor... ce minunat,
E dorul meu ce mă-ntarește,
Îmi dă puteri neîncetat.

Mi-e dor de Țara de lumină,
Mi-e dor de tot ce e doar sus,
Mi-e dor să fim doar împreună,
Mi-e dor de El... de-al meu Isus.
Amin