O jertfă viața să vă fie,
Un dar de un plăcut miros,
Ca și o floare în grădină,
Ce-a fost sădită de Hristos.

Sărată cu un strop de sare,
Înmiresmată-n untdelemn,
Cu traiul ei de marea slava,
Să fie-ntotdeauna demn.

O jertfă gura să vă fie,
Un cânt de glorii auzit,
O ardere de tot adusă,
În fața Mielului jertfit.

Cu buze unse de un dulce,
Să-mbărbătați ce e căzut,
Doar mulțumind întotdeauna,
Va fi un dar mereu plăcut.

Cu mâinile mereu curate,
Să vă jertfiți în rugăciuni,
Să nu vă fie închinarea,
În poftele acestei lumi.

Pieptar credința să vă fie,
Neclătinați să fiți găsiți,
De zbor la capătul de vremuri,
Care se trec... gata să fiți.

Slujiți cu gânduri cristaline,
Să se coboare foc din cer,
Să ardă lanțurile care,
Ia strâmtorat pe cei ce pier.

Cu strigăte de bucurie,
Să vă-nchinați doar Celui sfânt,
Și închinarea să vă fie,
Cu fața până la pământ.

Să nu v-abateți de la soare,
Ce poate doar a răsări,
Să nu vă-nghită noaptea lungă,
Căci nimeni nu vă v-auzi.

Neprihăniți în jertfa sfântă,
Cu urâciune să priviți,
Spre tot ce-i doar deșertaciune,
De ea să nu vă alipiți.

Căci iată ziua e aproape,
De judecată ce va fi,
A voastre fapte împlinite,
Atunci de sus s-or auzi.

Va fi verdictul luptei care,
Aici jertfinduv-ați luptat,
De după el nu este șansa,
Pentru nimic de îndreptat.
Amin