Când la ușă îndoiala,
Bate ea neâncetat,
Strigă numai către Domnul,
Tu să strigi neâncetat.

Al tău strigăt îl aude,
Dumnezeul tuturor,
Mută munții, seacă marea,
El străpunge orice nor.

Plângeți sufletelor astăzi,
Ca și ploaia-n asfințit,
Căutați doar răsăritul,
Care-i cel mai strălucit.

Plângeți cântul și strigarea,
Ce-o-nălțați la Dumnezeu,
Chiar de grea e încercarea,
În picioare stați mereu.

Inimilor voastre frânte,
Porunciți-le să stea,
Pline numai de căință,
Împlinind doar voia Sa.

Ale voastre plângeri multe,
Să le înmulțiți mereu,
Căci în casa cea de jale,
E prezent și Dumnezeu.

E prezent în suferință,
Mult mai mult în cea mai grea,
Să veniți întotdeauna,
Încercați în fața Sa.

E prezen în lacrimi multe,
E prezent și în necaz,
Mâna Lui e nelipsită,
Mângâie orice obraz.

Plângeți-v-amărăciunea,
Și durerea s-o strigați,
Ca din dulcele din ceruri,
Cel prelins voi să gustați.

Plângeți cât aveți suflare,
Șters să fie într-o zi,
Cei ce plâng ajung cu Domnul,
Cerul îl vor locui.
Amin