De nu ai mers pe-un drum cu-o vale,
De nu ai plâns îngenuncheat,
De nu ai cunoscut pustiul,
Nu ești pe drum spre-un Regat.

De nu suspini în cânt de jale,
De nu ai fost nici prigonit,
De nu știi ce e suferința,
Tu ești pe drumul rătăcit.

De nu ai zi în miez de noapte,
De nu știi ce înseamnă greu,
De n-ai o cruce grea în spate,
Tu nu ești fiu de Dumnezeu.

Căci cei ai Lui știu suferința,
Pe urma ce-o lăsa cândva,
Prin Ghetsimani le trece pasul,
În față au un Golgota.

De nu ai dragostea-n pustie,
Și strigătul spre cer' nălțat,
De nu cunoști ce-i bucuriea,
În strâmtorări... nu ești salvat.

Căci cei ce-s plini de-un Duh din slavă,
Îi cânta Lui în greu necaz,
În vremi ce sunt de încercare,
Zambesc cu lacrimi pe obraz.

Tu cercetează-ți astăzi viața,
Dar și trăirea ce o ai,
Spre ce te-ndrepți? , oare spre moarte? ,
Sau suferind te-ndrepți spre Rai.

Mai este-un timp de cercetare,
Să-ți cercetezi ființa ta,
Grăbește-te... căci iată vine,
Fii gata pentru-a te-nălța.
Amin