A asculta e har pe cale,
A te sfinți e dar ceresc,
A trece chiar de-adânca vale,
Este un dar Dumnezeiesc.

A fi-nțelept e o minune,
Dar și flămând de-al Său cuvânt,
A fi setos de har, de ceruri,
E-un rod a Duhului cel sfânt.

A fi pe-un drum ce are-o vale,
E drumul către Dumnezeu,
A fi-n necaz îți dă un nume,
Acela de un fiu al Său.

Nu te-ntrista când iarăși plânsul,
Prezent el este-n viata ta,
Acel de jale este calea,
Spre cer... spre-Mpărăția Sa.

A nu urâ e har... putere,
Și teama cea de Dumnezeu,
Ce te ferește de păcate,
Să poți sa ocolești ce-i rău.

Iubire-aduce vindecare,
Oricât de-adâcă ran-ar fi,
Ea este doar o alinare,
Spre cer te va călăuzi.

A fi pe-o urmă-nsângerată,
E-o bogăție pe pământ,
E cea care sfârșește-n locul,
Ce este-n veci de veci doar sfânt.

A pretui este lumina,
Ce nu se stinge niciodat,
E călăuză pân-la capăt,
De o urmezi vei fi salvat.
Amin