De ve-i bea din stânca vieții, viață-n tine ve-i avea,
De ve-i sta la poala crucii, Domnul te va mângâia,
De te ve-i hrăni întruna, numai din al Său cuvânt,
Vei păși pe urma care, ea lasat-a fost de-un Sfânt.

De ve-i merge înainte, făra-n urmă a privi,
Zorii dimineții sfinte-n fața ta se vor opri,
După noaptea-ntunecată, visele se vor opri,
Împlinirea lor în ceruri, după noapte ve-i trăi.

De ve-i sta în asteptare-n, haina ce ți-a dăruit,
Și pe buze doar cântarea, care te-a dezlănțuit,
Ve-i gusta din mângâierea, ce doar El o poate da,
Și în inimă doar pacea, cerului... mereu va sta.

De ve-i plânge pe o piatră, supărat tu să nu fii,
Pe genunchi în rugă sfântă, tu mereu umil rămâi,
Biruința este-n clipa, când smerit doar Lui te-nchini,
Se coboară ea și-n vale, când tăcut în ea suspini.

De ve-i fi plin de nădejde, și speranță ve-i avea,
Și credința-ți va aduce, noi puteri în lupta grea,
Alipește-te de Domnul, de nimic să nu te temi,
Și din orice-ncurcătură, să îl strigi... pe El să-l chemi.
Amin