Ți-aștept îndurarea sub norii de-aramă,
Cuprins sunt de teamă, căci vremea e grea,
Un răcnet se-aude... fiori reci mi-aduce,
Dar tot mă încred doar în dragostea Ta.

O ploaie-mi stropește ființa-mi slabită,
Cu greu urc azi dealul de spini așternut,
O grea deznădejde la ușă îmi bate,
În ea necredința își are-nceput.

Din roua din zorii de zi ce se-așterne,
Doar strâng eu setos ca să trec de pustiu,
Mi-e jalea azi lungă, tristețea m-apasă,
Stau treaz și te-aștept, chiar de-i ceasul târziu.

Privesc printre noapte dar nu văd lumina,
E lungă, e rece, e mare, e grea,
Mi-e teamă de noapte... o Doamne mi-e teamă,
Să trec mai ușor mi-aș dori mult de ea.

Ți-aștept îndurarea... . mi-e lung-așteptarea,
Zdrobită ființa-mi, se-așează plângând,
Furată îmi este puterea de greul,
Ce-mi stă azi în față, mă vrea suferind.

Te-aștept căci la Tine nădejdea mi-ajunse,
Doar Tu poți să-mi dai adăpost să nu fiu,
Un singur în viață, o frunză luată,
De vânt și ascunsă de tot în pustiu.
Amin