Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu
În freamătul durerii ce o car
Cuvântul Lui mă-nvață când mi-e greu
Să Îi ridic spre ceruri un altar
Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu
Că oamenii de-aici de pe pământ
Ei doar răcnesc din gură ca un leu
Să-mi pună și credința în mormânt
Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu
Că lumea asta rău s-a cufundat
E plin de oameni răi și cu tupeu,
Spun că-s ai Lui, dar ei s-au lepădat
Nu vreau să dau prilejul nimănui
Să-mi fure bucuria de a sta
Cu grijile la poala hainei Lui
Și să-i închin întreagă ființa mea
Întregul timp pe care îl primesc
Doar cerului să fie de folos
Întregul gând ce îl înfăptuiesc
Să-mi fie oglindirea lui Hristos
Că parcă răul este tot mai rău
Și ce e bun e parcă tot mai mic
Sunt prea puțini ce vor cu Dumnezeu
Și-s mulți ce spun, dar ei nu fac nimic
Că nu e vorba doar de fapte bune
Noi nu vom fi prin fapte mântuiți
Ci harul ce Hristos în noi îl pune
Ne-mbracă-n oameni sfinți, neprihăniți
Nu vorba oamenilor ne alege
Ei vor vorbi cu râvnă în dreptate
Iubirea lor e parc-atât de rece
Și dragostea-i de ei asa departe
Ei n-au venit nicicând să se-ntâlnească
Cu Cel ce știe gândul, vorba, fapta
Ci caută atât, să dovedească
Că ei sunt vrednici de-aș primi răsplata
Dar Domnul ce în slavă locuiește
Și a făcut și soarele și norul
Tot ce-a promis El și făgăduiește
Și doar Cuvântul Lui e adevărul
De ce nu vrei să te-ntâlnești și tu cu El?
E oare Dumenzeu așa departe?
Sau e și-n tine în același fel
Dorința de-a striga după dreptate? !
Nu ne gândim la vorbe ce-au durut
Când aruncăm în alții cu noroi
Și dovedim că suntem doar atât:
Cu cât mai sfinți, cu-atât parcă mai răi
Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu
Și știu că-s doar un păcătos murdar
Nu mi-e ușor, de multe ori mi-e greu
Dar am ceva ce se numește har
Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu
De oameni sunt adesea judecat
Ei nu cunosc ceva ce e al meu,
Am drept la cer, sunt fiu de împărat!
Iar cerul nu e doar răsplata mea
E bucuria de-a putea trăi
Cu-Acela pentru care voi răbda
Pe-acest pământ și până-n veșnicii
Opriți-vă din răul gurii voastre
Și nu mai faceți greul și mai greu
Veniți în slava miilor de astre
Veniți să vă-ntânliți cu Dumenzeu
Lăsați mândria, ura, gelozia
Acestea nu sunt roadele cerești
Și îngropați în noapte lăcomia
Fiți oameni treji, mereu duhovnicești
Lăsați mereu să ardă-n voi candela
Eu n-am să lupt cu porțile de fier
Eu nu sunt decât păcătosu-acela
Care-a primit Cuvântul Lui din cer
Primiți-l ca pe-o aprigă trezire
Și fiți cu toți în dragoste mereu
Veniți și voi cu mine-n fericire!
Eu merg să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu!