Întâia dată când, m-am întâlnit cu Tine
și când în bezna nopții lumina am găsit
când m-am privit un trup atât de plin de mine
și când la viață încă nimic nu s-a trezit

când toți dormeau în noapte și se vedeau doar norii
Tu mi-ai deschis privirea și-atunci am înțeles
că în tăcerea plină Tu pregătise-i zorii
că fabrica-i în taină întregul univers

Eram singur pe lume, era așa devreme
Că păsările toate dormeau în cuibul lor
Și când priveam la Tine lucrând în orice vreme
Părea să-ți fie lesne, dar și istovitor. .

Ce trist e timpul nostru, și viețile pierdute
Și-am vrea atât de multe din ele să dispară
Și nu-nțelegem Doamne că prin atât de multe
Tot ce în noi se uscă Tu schimbi în primăvară!