De-o să te-ntrebi vreodată pentru cine
Jertfit-ai tinerețea și-ani la rând...
Și pentru cine-ai îndurat suspine,
Și-n vorbe de ocar-ai stat răbdând...

Și pentru cine te-ai plecat în rugă,
Atuncea când ispita te-ajungea,
Adesea, sub a umilinței glugă,
O inimă în piept când îți plângea...

Și pentru cine te-ai trudit prin soare,
Ca Rut, făr’ să te plângi c-ai obosit...
Când picura din tâmpla ta sudoare,
Pe lutul ars și frânt și ostenit...

Și pentru cine-ai străbătut troiene,
Simțind în ger cum pietrele trosnesc,
Când lacrimile-ți înghețau sub gene,
Și parcă nu puteai să mai iubești...


E pentru Cel ce-n veci va fi onoare
Când El ca nimeni altul te-a iubit,
C-a dat pe lemn și ultima suflare,
Să poți să fii tu astăzi mântuit... !

Amin.