Oastea cerească!

Iata cum un stol de îngeri
Vor să-Ți sară-n ajutor
Stau în mare tânguire
Pentru Împaratul lor

Pământul s-a-ntunecat
De oastea cea cerească
Făcut-au front, s-au pregătit
Pământul tot să-l prăpădească

Plângeau cu-amare lacrimi
Cu piept străpuns de dor
Si-au coborât din cer
Să-si vadă Domnul lor

Si L-au văzut batjocorit
Bătut, întins pe-o cruce veche
Însângerat, aproape mort
Pe Domnul lor fără pereche

Numai cei de pe pământ
Ce te-au găsit în multe vinovat
Si cu-o inima de piatră
Pe o cruce Te-au culcat

Însă Tu nu i-ai lăsat
Caci asa Doamne ai vrut
Chin, amar, blestem si moarte
Într-o cupă le-ai băut.

N-ai lăsat să potopească
Neamul acesta pământesc
Suferit-ai cu durere
Si cu chinul sufletesc

Intre ceruri si pământ
Singur lupta ai purtat
Dintre neguri, din vecie
Multe suflete ai scăpat

Dar venit-a ziua-n care
Din mormânt Te-ai ridicat
Si stăpânul acestei lumi
Cu dreptate-ai judecat
Amin!