Cât un grăunte de muștar
Dac'am avea credință
Și-un munte să se mute chiar
Ar fi aicea cu putință
O-ncredere nezguduită
E ea pentru acei ce cred
Și o nădejde neclintită
În lucruri care nu se văd
Crezând pleca cândva la luptă
Israel cu atăta-avânt
Plin de o râvnă ne-ntreruptă
În Nume Celui Preasfânt
Așa mergeau cei din vechime
Părinții noștri din străbuni
Iar Dumnezeu din înălțime
Lucra cu semne și minuni
Tot prin credință au umblat
Și Abel și Enoh și Noe
Și-au ascultat și L-au urmat
Pe Dumnezeu de bunăvoie
Sunt toate-n viață cu putință
Pentru acela care crede
Atunci când cere cu credință
Și-n Domnul slavei se încrede
Ferice de acela care
Când cere nu se îndoiește
Căci Dumnezeul lui e mare
Și-a sa dorință-i împlinește