Cântarea Viei alese.

(Cuprinde Isa. 27,3-5.)

Eu, Domnul, Dumnezeu, sunt păzitorul ei,
Şi o ud în fiecare clipă-n ploaia dragostei;
Eu o păzesc zi şi noapte-n grija cea mare
Ca să nu o vatăme nimeni, în dezvoltare.

N-am nici-o mânie asupra viei Mele alese!
Dar dacă voi găsi mărăcini si spini la mese,
Voi merge împotriva lor la luptă, necruţător
Şi-i voi arde, de-ndată într-un foc mistuitor!

Afară numai dacă se vor întoarce, la greu,
Şi vor căuta cu toţi de grabă ajutorul Meu,
Dacă vor căuta ocrotirea-Mi, şi-o vor dori,
Şi vor face pace cu Mine, spre a-i mantui!

Flavius Laurian Duverna
27 martie 2008