Cântecul de jale al profetului Amos

( Cuprinde Amos 5,1-9.)

A căzut, şi nu se va mai ridica, fecioara lui Israel!
Stă trântită la pământ, şi nimeni n-o ridică, de fel!
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, celor mari:
Cetatea, care scotea la luptă o mie de oameni tari,

Nu va rămânea decât cu o sută, în ziua primejdiei;
Şi cea care scotea o sută de oameni sperând în ei,
Nu va rămânea decât cu zece, căci vitejii s-au dus
Şi din casa lui Israel, puterea mareţiei lui a apus!

Căci aşa vorbeşte, Domnul, pentru casa lui Israel:
Căutaţi-Mă şi veţi trăi şi nu mai cautaţi către Betel,
Nu vă mai duceţi la Ghilgal, să întrebaţi de liniştire
Şi nu treceţi la Beer Seba, ca să căpătaţi ocrotire,

Căci Ghilgalul, va fi adus cu repeziciune, la robie
Şi Betelul va fi nimicit, şi nu va mai avea bucurie;
Căutaţi pe Domnul, căutaţi-L de-ndată şi veţi trăi!
Temeţi-vă, ca nu cumva, să înceapă focul a curăţi,

Casa lui Iosif! Şi focul acesta, s-o mistuie arzând,
Fără să fie cineva la Betel, să dea ajutor stingând.
Voi cei care prefaceţi la judecată dreptul în pelin,
Şi călcaţi dreptatea în picioare, ca băutorii de vin!

Domnul a făcut Pleiadele si Orionul cel strălucitor,
Şi El preface-ntunericul în zori, El, Domnul creator,
Iar ziua-n noapte neagră, în puterea Lui cea mare!
El chiamă apele mării şi ele vin iute cu-nvolburare,

Şi le varsă peste fiii oamenilor pe faţa pământului.
Domnul, Cel Creator şi Puternic, este Numele Lui!
El aduce ca fulgerul prăpădul, peste cei puternici,
Aşa că nimicirea vine peste cetăţui acum de veci!

Flavius Laurian Duverna
28 martie 2008