Învierea

Era întuneric beznă,
In sufletelor celor ce te-au rastignit
Cum au putut sa judece așa aspru,
Un om fără pată?
Din coroana ta de spini,
Încă se aud suspini
S-a rupt in tăcere piatra din mormânt
Raze de speranță combat Pământul
Pentru că a fost amar plansul
Și când meditezi la întunericul,
Din inima celor ce te-au răstignit
Doamne, mă întreb cum atat de mult
Tu ne-ai iubit?
Drumul l-ai presărat cu sudoare
Crucea ai îmbracat-o in sânge
Coroana de spini ai purtat,
Să fim eliberați!
Tu Lumina ne-ai adus
Și din inimile incețoșate,
Ai readus la viață
Credința ce era pe moarte
Prin învierea ta,
Doamne ai schimbat Lumea
Sufletul tau smerit a îndurat povara
Săngele ce a curs pe cruce,
Are Har de izbăvire,
Ai adus lumina,
in Tine avem incredere deplină
Ai fermecat grădinile cu flori
Și le-ai umpult cu mireasma învierii
Frunzele au prins culoarea Păcii,
Cand Tu te-ai înalțat la Cer
Ei au conștientizat tarziu,
Că Tu erai deja viu!
Câtă intelepciune ai avut Tu, Doamne
Ai vorbit prin fapte și minuni,
Iar azi răscumperi pe cei ce au fost buni! ! ! !