Atât de mult ne-a iubit Isus, Domnul Cel Sfânt,
Încât a părăsit cerul Și-a venit pe pământ.
Dumnezeul cel veșnic, îmbrăcat în mărire și slavă,
S-a născut într-o iesle plină cu paie și pleavă.
A luat chip de om și-a trăit printre noi,
Și-a slujit tuturor celor aflați în nevoi.
A vindecat bolnavi și-a ajutat sărmani,
A sprijinit pe văduve și orfani.
Pe cei neștiutori, Isus i-a învățat,
Pe cei fără speranță, El i-a încurajat.
A binecuvântat bătrâni și copii
Și a hrănit femei și bărbați - mii.
Atât de mult Isus Hristos ne-a iubit,
Încât a permis de soldații romani să fie lovit.
Pentru păcatele tale și păcatele mele,
Bunul Isus a fost bătut crunt cu nuiele.
Atât de mult Isus Hristos ne-a iubit,
Încât o coroană de spini, pe frunte-a primit.
Coroana țepoasă carnea-i firavă străpunge,
Din fruntea-I senină șiroiesc mari broboane de sânge.
Atât de mult Isus Hristos ne-a iubit
Încât pe o cruce, pe-un deal s-a lăsat răstignit.
Palmele Sale gingașe, ce-au făcut numai bine,
Sunt străpunse de cuie pentru mine și tine.
Apoi, cu pași repezi, grăbiți, agitați,
Se-ndreaptă spre cruce-un grup de bărbați.
Turbați de mânie, cu blesteme în gură,
Strigă la Isus, strigă plini de ură:
„Dacă ești Tu-mpăratul sau Hristos,
Vrem de pe cruce-acum să cobori jos!”
Puțin mai târziu se-aud din mulțime
Aceleași cuvinte spuse cu asprime.
Preoți însemnați, bătrâni, cărturari,
Urlă la Isus ca niște barbari:
„Dacă ești Hristosul, vrem și noi un semn!
Vrem ca să cobori de pe al crucii lemn!”
Dar Isus Hristos în acel greu ceas,
Nu a renunțat! Pe cruce-a-rămas.
Ca un Miel de jertfă rămâne pe-altar
Sorbind pic cu pic, paharul amar.
Pe dealul Golgotei, între cer și pământ,
Se zbate-n durerile morții Eternul Cuvânt.
Abia mai răsuflă... iar trupul plăpând i se frange.
Are dureri mari, dar Isus nu țipă, nu geme, nu plânge.
Deodat nu mai mișcă. Isus suflarea și-a dat.
Trupul inert este pus într-un mormânt proaspăt săpat.
Atât de mult ne-a iubit Isus, Domnul Cel Sfânt,
Încât pentru noi, a ieșit din mormânt.
Isus este viu…Hristos a-nviat!
Iar vestea cea buna e dusă în orice cetate și sat.
Poezia aceasta a fost scrisa pentru a arata cat de mult ne-a iubit Dumnezeu si cat de mult a fost dispus sa sufere pentru a ne salva.