PARADA RUŞINII (Marcu 12)
Domnul a zis Domnului meu
"Înapoi la Împărăţie!
Şi vezi de-ai nostri arendaşi
Mai îngrijesc de vie.
Că am trimis ’naintea ta
Mulţi mesageri de vază.
Ce povestesc că au păţit
Nu-i minte ca să crează".
Şi când supuşii l-au zărit
Venind singur pe stradă,
Mânaţi de ură-au înjghebat
A ruşinii paradă;
Grupându-se pe tagme seci,
Vin primii fariseii,
Irodieni şi cărturari,
Stârniţi vin saducheii.
Primii, în loc să dea onor,
L-au întrebat bizar
De un ales poate plăti
Tributul lui Cezar.
"Ce aţi primit din Dumnezeu
Doar Domnului să-I daţi,
Iar ce-aţi primit de la ceilaţti
Împărţiţi celorlalţi".
Urmaţi au fost de saduchei -
Duşmanii învierii
Ce-n bezna nopţii îşi purtau
Povara amăgirii.
Acei ce simt puterea Lui
Şi recunosc Scriptura
Vor străluci ca îngerii
În Cer pe totdeauna !
În urmă şi un cărturar,
Introspectând iubirea,
Trecu agale auzind
Ce-aproape-i mântuirea;
Doar o bătrână închinând
Tot ce-avea să trăiască
E singura ce-a reuşit
Ca Fiu să-L proslaveasca.
Poate poezia cea mai reprezentativa din seria celor saisprezece din Evanghelia dupa Marcu.Toate acestea apar in volumul de curand tiparit "Crampeie de Har".