Primeste, Doamne, ruga mea tarzie
Caci eu Te chem cu sufletul zdrobit.
Am pribegit prin lumea cea pustie
Dar vin la Tine sa fiu izbavit.

Cand ziua se itise la fereastra
Eu am pornit grabit in lucrul meu;
Uitasem sa-mi plec inima de piatra
Si sa-Ti cer ajutorul peste greu.

Uitasem sa Te rog sa fii cu mine
Cand ochiul imi privea imagini reci;
Urechea asculta ganduri straine
Ce o-ndemnau sa umble pe poteci.

Iar buzele imi ramaneau tacute
La vorbele-aruncate ca sageti
Spre cei umili ce fara de cuvinte
Primeau ocara celor ne'ntelepti.

Si inima -ce jalnica poveste!
Parca nici eu nu o recunosteam.
N-am strans la timp Cuvantul Tau din Carte
Si-acum in fata Ta pacatuiam.

Iar pumnii adunau lucruri desarte
Din tot ce lumea-ntreaga lepada.
Picioarele imi hoinareau departe
Dar sufletul nu mai putea rabda.

Un gol din el isi cerea bine dreptul
De-a fi umplut cu ce se cuvenea;
L-am ascultat si n-am pierdut prilejul
De-a ma preda in dreapta mana Ta.

Si-acum primeste ruga mea tarzie
Caci eu Te chem cu duhu-nvigorat.
Ca mi-a apus umblarea prin pustie
De cand Isuse iarasi Te-am aflat.

29 martie 2008