Eram un pui de om, eram așa micuță
Copil bălai cu ochii mari, rotunzi,
Cuminte mă jucam lângă a mea măicuță
Sau alergam voioasă cu alți copii timizi.

Eram zglobie ca o căprioară
Ce zburdă toată ziua-n luncă,
Dar când se-apropia ora de seară
Știam că vine tata de la muncă.

Atunci ieșeam în fața porții pe trotuar
Și mă uitam cu jind în lungu' străzii
Să vină tata, să n-aștept în zadar,
Căci apărea mereu pe la căderea serii.

Când îl vedeam... ce bucurie!
Ce bucurie de copil neprihănit,
Eu alergam spre el c-o mare veselie
Mă cuprindea în brațe și era fericit.

Eu alergam spre el, cu pașii mei pitici
(În mintea mea credeam că am viteză).
Atât de obosit venea de la servici,
Dar mă rotea în aer ca pe o sfârlează.

Și mă ducea pe brațe până acasă
Iar câteodată mă purta pe gât,
Și nu știam atunci că sunt o norocoasă
Că am un tată bun, așa de minunat.

Privesc cu jind ca în copilărie
Dar nu privesc la stradă ci spre cer
Aștept și simt în suflet o mare bucurie
Să vină, Isus Mântuitorul din ether.

Să mă înalțe pe brațul Său cel Sfânt
Și sus în cerul nesfârșit să mă ridice,
Alături de Mireasa ce-L așteaptă pe pământ,
Cu ale Sale haine albe pe toți să ne-mbrace.

O Tată drag din Cerurile Sfinte,
Aștept cu nerăbdare să urc în casa Ta
Și să mă strângi la pieptul Tău, fierbinte,
Așa cum în copilărie tăticul meu făcea.

Amin!
25.08. 2021