Cea mai mare bucurie-i
Bucuria-n Duhul Sfânt -
Cum e ea, nu se mai află
Bucurie pe Pământ.
Am căutat în disperare
Și vă spun că n-am găsit
O așa de preț comoară
Cum Hristos mi-a devenit...
Am pierdut atâta vreme
Orb înfrânt, fără baston...
Călăuza spre pierzare –
Voci din iad la unison.
Îmi venea să-mi plâng de milă –
Mă simțeam ca Bartimeu...
Și-ntr-o zi, lângă prăpăstii,
Mă găsise Dumnezeu...
Ochilor mi-a dat lumină
Și-am putut să văd cu ei...
Și-am uitat într-o clipită
Anii vieții cei mai grei.
Am uitat de întuneric
Când Lumină am primit...
N-am putut să scot o vorbă –
Lacrima I-a mulțumit...
El mi-a dat o Călăuză
Ca să nu mă rătăcesc...
Ca pe drumul mântuirii
Niciun pas să nu greșesc.
Noaptea e un Stâlp de flăcări,
Ziua e un Stâlp de nor –
Cât de minunat mă-ndrumă
Duhul călăuzitor...
Azi mă simt în siguranță...
Totu-n jur îmi este clar –
Văd și urmele pe cale,
Văd al țărmului hotar,
Văd o Țară minunată
Strălucind – mărgăritar...
Doamne, câtă strălucire... !
Al Neprihănirii jar...
Cât doresc s-ajung Acasă...
Căci aici sunt un străin...
Aici norii toți sunt negri,
Dar acolo-i cer senin.
E ceva care mă cheamă –
Greu mi-e a mă-mpotrivi –
Ca un glas iubit de mamă,
Ca un dor de veșnicii...
O, ce dulce suferință
Este-n lacrima de dor...
Și ce dragoste adâncă
În al Duhului fior...
El mă face așteptarea
S-o îndur mult mai ușor,
Când tânjirile din mine
Strigă după cer în cor...
El îmi dă o bucurie
Cum aici motive nu-s
Să mi-o dea... Fiindcă Motivul
Cel mai mare e ISUS... !
Amin.