E nevoie de trezire
Se lasă seara peste fiecare
O seară rece cu ploaie și vânt
Un timp când ne-ndreptăm înspre pierzare
Căci nu-mplinim al Domnului Cuvânt.
Atâta nepăsare ne cuprinde
În orice zi în care n-am vegheat
Iar inima de dor nu se aprinde
Pentru Isus și cerul lui curat,
Căci prea multa răceală ne-nfășoară
Cu adierea ei dinspre păcat
A noastre inimi ce nu se-nfioară
Că nu suntem la fel ca altădat'.
Chiar dragostea dintâi e părăsită
Pentru plăceri ce sunt de-aici de jos
Căci ne înfrânge-a poftelor ispită
Și prea ades îl vindem pe Hristos.
A noastre rugi nu sunt cu-nflăcărare
Căci focul din inimă ni s-a stins
Rostim cuvinte fără de valoare
Căci n-ascultăm de Cel ce ne-a atins.
Cu lumea ne-ncuscrim fără rușine
Participând la ce nu-i de folos
În loc să osândim ce nu e bine
Ținându-ne mai tare de Hristos.
Nevoie este azi ca niciodată
Ca să veghem mergând pe drumul drept
Dorind s-avem o inimă curată
Ce pentru ceruri să ne bată-n piept.
Să ne trezim cât încă se mai poate
Până nu vin ai deșteptării zori
Cât mai e timp din ceasurile date
Să fim mai pregătiți, mai vegheatori,
Căci în curând va răsuna chemarea
Și vom rămâne cu amar plângând
De n-am fost treji, veghind în așteptarea
Celui ce vine după-ai Săi curând.
Până în clipa sfântă de răpire
Să ne trezim și să ne pregătim
Ca să fim gata pentru întâlnire
Și pentru veci cu Domnul nost' să fim.