Iarta-ma Doamne ca te-am restrâns intr-o măsura de vers. .
Ca te-am rănit cu cuvinte mele acre și prea ascuțite …
Când Tu nu încapi nici măcar in pereți de nesfârșit univers…
Sau cuprins în cântări îngerești cu tonuri in dumnezeire sfințite. .

Iartă-mă Doamne ca te-am scris cu slovă de tuș obosit …
Numele Tău nevrednicit agățat pe albul nealb de velină …
Când Tu ai scris ce ai scris cu iertari in caldul nisip…
Și viața Ta sa impregnat in lemnul flămând înălțat pe colină

Iarta-ma Doamne ca te-am încătușat in a mea minte …
Printre alte idei și convingeri dobândite verbal prea usor …
In loc sa ma așez la picioarele Tale curios și cuminte. .
Și in revelați de adevăr viața mea grijuliu să-nfașor. .

Iarta-mi Doamne plecarea pripită la capătul lumii din lume
Purces de nevoi și stârnite de lacomiile mele firești
Când Tu ești îndeajuns ca o bogăție in mii și mii de volume …
Fiindca de la început Tu ai fost Acela ce ai spus că întodeauna îmi ești! !

Iarta-mi Doamne ochii ce nu s-a odihnit inadeajuns pe cer…
Și urechea ce nu a ascultat stelele vorbind despre Tine între ele …
Când Tu ai pus și in mine gogoloațe din materia mister …
Și vorbele inimi cu conștiința, acolo între dinti și măsele …

Iarta-mă Doamne ca nu îmi fac timp suficient sa trăiesc …
Respirând prea des, nu simt din aer a clipei savoare …
Obișnuit cu realitati uit ca mor zi de zi atuncea când cresc …
Și mai uit, bucuriile in necaz când ceva ma înjunghie și doare. .

Iarta-ma Doamne ca uneori nu știu sa închei capitole sau rime. .
Că nu găsesc sfârșitul ideal pentru o vorbă înțeleaptă. .
Ca poate chiar asta e metoda Ta ca mândria in mini să reprime
Ma iarta Doamne dară și cu tact și cu migală, ma-nedreaptă! !

Iartă-mă Doamne ca ma inchid in cavoul singurătăți de cremene rece…
Ca rămân tot mai ursuz, mai plin de ură si apatie mereu …
Ma iartă, ma iartă si fă cumva prin viața de-mi trece
Fără Tine, numai stiu cine esti Tu, numai știu nici măcar cine sunt eu!

Dezleagă -mi ființa de pociumb omenesc moștenit …
Îmi lărgește hotarele pina acol unde le-ai cuprins Tu la sân …
In minte îmi bate un cui că-s dea pururi iubit …
Și de vin și de plec și de scriu sau citesc, bogat in Tine rămân! !


Amin!