Când Tu spui ”nu”, rămâne ”nu”.
Mi-e foarte greu, dar Te ascult,
Tu, Cel ce viața Și-o dădu...
Tu, Cel ce a făcut mai mult –
Atât de mult...

Și mă gândesc adeseori
Că n-ai spus ”nu” când Tatăl Tău
În lume Te-a trimis să mori,
Deși, Isuse, Ți-a fost greu –
Atât de greu...

Ți-e glasul tunet... Cum să pot
Să merg când Tu îmi spui să stau... ?
O, dă-mi putere ca în tot
Să Te ascult... chiar când nu vreau –
Și când nu vreau...

Și dă-mi putere să-l fac rob
Gându-ascultării de Hristos... !
Credința mea când nu-i nici bob,
Să știu că Tu ești credincios –
Ești credincios... !

Și ascultarea răsplătești,
Deși-am făcut ce-am fost dator... !
Că Tu de toate Te-ngrijești,
Chiar și de rănile ce dor –
Ce-atât mă dor...

Rămân tăcut l-al Tău picior.
Simt că nu pot nici să șoptesc...
Iubitul meu Mântuitor,
Tu, totuși, știi că Te iubesc –
Cât Te iubesc...

Amin.