În Cartea Ta iubită este scris,
Isuse drag, de-o milă nesfârșită –
Cum împlineai minuni de nedescris...
Cum ridicai nădejdea prăbușită...

De-atâtea ori cu lacrimi am citit...
Și Te vedeam mai minunat, mai mare...
De-atâtea ori, Isuse, am tânjit,
Ca ei, să simt slăvita vindecare...

Isuse drag, mai mult de-aș fi crezut...
Dar știu - Credința mea e-așa de mică...
Puterea Ta de-atuncea n-a scăzut,
De-aceea strig spre Tine: ”Mă ridică... !

O, Medic bun, ridică-mă să cred,
Căci mă afund mai mult în necredință...
Cu inima întreagă să mă-ncred
În vindecarea Ta, în biruință!”

Alunec în nisipul mișcător.
Simt viața mea cum e aproape stinsă.
Și-n disperare strig dup-ajutor...
Și-atunci apari cu mâna Ta întinsă... !

Te prind cu dor, ca un copil de braț...
Mă tragi... Și sunt un fulg al bucuriei...
Și zbor, sorbind văzduhul cu nesaț,
Simțind un strop din Taina Veșniciei...

Nu mă mai doare sufletul rănit...
Nu mă mai doare, Medic bun, nici firea... !
Rămân de ce-ai lucrat doar Tu uimit
Și-ncep să-Ți înțeleg Nemărginirea...

De azi sunt în credință sănătos.
Chiar și în trup primit-am sănătate...
Simțiți și voi cât sunt de bucuros,
Când știu că Domnul meu de toate poate... !


Și dacă asta-i bucuria Ta,
Iubirea ce n-am glas s-o pot descrie,
Puterea ce-a umplut viața mea,
Isuse drag, ce este-n veșnicie... ?

Amin.