Din infinit Te-ai coborât,
Ca eu și-ntreaga omenire, iertare să primesc,
O Stea din Cer strălucitoare
Tu ai un Nume minunat
Tu ești Isus din Nazaret.
Care în iesle Te-ai născut,
Smerit ca să-mi arăți iubirea
Care pe crucea grea Te-a pus…
Iar eu Te-am prigonit,
Și am strigat în gura mare,
„Să fie răstignit!”
Dar Tu Isuse, smerit drumul Ți-ai continuat,
Tu Cel ce nu a cunoscut păcat
Te-ai pus pe cruce,
O, ce minunat!
Iar Tu, o Doamne, ai îndurat atâta umilință,
Ca eu și-ntreaga omenire,
Să primim pocăință!
Ai fost vândut, zdrobit, batjocorit,
Ca noi iertare și viață să primim
Să te-ntâlnim în Răsărit
Pe Tine noi să Te slăvim.
Mi-ai arătat smerit iubirea
Care pe crucea grea Te-a pus
Și Te-ai lăsat străpuns,
Pentru mine, drag Isus.
Când biciul se lipea de pielea Ta,
Și sângele-Ți curgea șiroaie
Tu mă iubeai,
Chiar de Te zbăteai în suferințe amare…
Când sângele-Ți curgea șiroaie,
Tu mă iubeai pe mine.
Și chiar de în suspine amare Te zbăteai,
Tu Doamne, nu ai renunțat
Drumul smerit Ți-ai continuat
Și ai iubit și ai iertat
A mea ființă.
Mormântul este gol,
Dar inima ne este plină
De-a Ta prezență
Ce mângâie, iartă și alină.
Și-Ți mulțumim Isuse, că Tu blândul Miel,
Ai luat ocara-n locul nostru
Și ne-ai deschis al vieții Cer.
Și astăzi noi Isuse, suntem trupul Tău
Fiecare-n parte mădulare ale Lui.
Pe care Tu l-ai câștigat prin rodul suferinței
Ca să ne dai și să vedem a Tale biruințe.