Sunt doar un om, un biet pribeag, o umbră călătoare,
Firavul lut fărâmițat de ploaie și sudoare.
Nu am nimic frumos și sfânt, doar sacul cu păcate,
Trupul secat de orice vis... și lacrime uscate.

Sunt doar un om neînsemnat, o boare ce se duce,
Sunt rana Celui ce-a murit în locul meu pe cruce.
Eu L-am trădat și L-am vândut și am hulit cu gloata,
Și-abia târziu am înțeles ca moartea-îmi va fi plata.

M-am prăbușit atunci în lut și mi-am văzut păcatul
Și am știut ca-n locul meu murise Preacuratul.
Era târziu, curgeau pe munți fuioare de cerneală,
El m-a chemat... și i-am răspuns, privindu-L cu sfială.

Nu m-a-întrebat de vechiul, , Eu", de zbor și de cădere,
Mi-a pus pe frunte mir ceresc, mi-a șters orice durere.
Am fost un cerșetor pribeag, o umbră ce se duce,
Dar m-a găsit și m-a iertat Cel ce-a murit pe cruce.