Călător sunt pe pământ;
Pribegesc spre plaiul sfânt,
Să ajung în veșnicii,
În eterne bucurii!

Lacrimi nu mai sunt în cer,
Nici necazuri, nici dureri
Care-aici mă încolțesc
Și în mine greu lovesc...

Mă-ntreb oridecâteori
Rănile adânc mă dor:
-Doamne, când se va sfârși
Chinul meu? . . Cât va mai fi? . .

Oh... de bunătatea Ta
Parte când voi mai avea? . .
De ce oare sunt lovit
Ne-ncetat și părăsit? ...

Oare chiar pân' la hotar
Îmi va fi traiul amar? ...
Cât voi mai fi încercat
Hărțuit și asaltat? ...

Parcă-i tot mai arzător
Soarele... ca un cuptor...
Doamne, sunt zdrobit de tot,
Bine știi că nu mai pot...

Ohhh! ... mi-e sufletul uscat
De tot greul îndurat! ...
Din locașul Tău cel sfânt
Spune numai un cuvânt! ...

Și-atunci se va termina
Cu toată durerea mea!
Și din nou voi înflori
Și din nou Te voi slăvi!

Dacă rugăciunea mea
Este după voia Ta,
Îmi întinde din splendori
Mâna Ta de-nvingător!

Iar în cer când voi sosi
Prin cântări Te voi slăvi
Că în bunătatea Ta
Ai salvat viața mea!