Acum simt o piatră pe inima mea –
O lespede ce mă apasă...
Și piatra aceasta e rece și grea –
Să zbor către cer nu mă lasă...

Întinde-Ți Tu mâna, povara să-mi iei,
Să-mi lași, Tată bun, ușurare...
Te rog, mă ascultă... Mi-s umerii grei...
Și-ntreaga făptură mă doare...

Am strâns, o, atâtea... În spate le port,
Acolo, alături de cruce...
Dar azi simt preabine că nu mai suport –
Nu pot niciun pas a le duce...

Mi-ai spus, drag Stăpâne, doar crucea să-mi duc
Și-așa eu să vin după Tine...
Dar azi sub povara ce-am luat mă usuc
Și vorbele rugii-s suspine...

Eu vin la picioare, Părinte, să-Ți las
Durerea ce strigă a bucium –
Pe umerii mei numai cruce-a rămas -
Nici urmă de vechiul meu zbucium...

Da, sufletul meu se înalță în zbor,
Cu-ntreaga dorință spre Tine...
Ca fulgul zăpezii, curat și ușor,
La Tronul de har să se-nchine...

Puternic Stăpâne, în veci fii slăvit
Și slava-Ți în veci să răsară... !
Căci sufletu-mi este în Tine-odihnit
Și liber de-a lumii povară... !

Amin.