Dor de baladă
Alexandrina Tulics, album Așteptări

Nisipul curge în clepsidre
în măsuratul timp de dor,
viori își plimbă în lumini balada,
celui mai sărac și chinuit popor…
A fost odat’
ca niciodată,
și cine știe de-o mai fi!
Cândva, balada asta era fata
cea mai frumoasă
cu-obrajii rubinii,
cu plete-n brâu,
cu-obrazul rumen,
cu talia înaltă ca de stânci
cu apele albastre-nvolburate
și grâul, plete din belșug
pentru bunici, părinți și prunci…
Era viața de-atunci ca o baladă
vibrată în suspin de dor,
trăită zilnic-n pace, bogăție,
în viața poporului pierdut
de care-mi este-atât de dor...