L-aş întreba pe Simon ce-a simţit
Atunci când îndrăzneţ păşea pe ape,
Când a văzut că marea-ai potolit,
Când pe Tabor de Rai a fost aproape!?

L-aş întreba pe Ioan, el ce-a simţit
Când şi-a plecat pe inima Ta faţa,
Când în grădină trist şi obosit
A adormit, în pumni cu dimineaţa!?

Aş întreba rabinul Nicodim,
El ce-a găsit când căuta în noapte
Răspuns la întrebarea: cum rodim
De n-avem sevă, mană sfântă, lapte!?

L-aş întreba şi pe Natanael
Ce simţăminte tainice trăia
Acolo, sub smochin, lângă Carmel
Când binecuvântarea o cerea!?

L-aş întreba pe orbul Bartimeu
De ce striga după convoi: Ieşua?
Şi ce-a simţit când Omul Dumnezeu
I-a pus pe ochi văzduhu ’nalt cât ziua!?

L-aş întreba pe vameşul Zacheu
Ce lege l-a-ndemnat să dea ’napoi
Nedreapta avuţie, ce cu greu
O aduna, din zgură şi noroi!?

Aş pune o-ntrebare şi Mariei,
Fecioara ce Te-a zămislit cuminte,
Ea ce-a simţit când flacăra soliei
O străpungea ca nişte spade sfinte,

La Nazaret şi mai apoi la cruce,
Când suliţa romană blestemată
Fu slobozită-n coasta ce aduce
Atâta har şi dragoste curată!?

L-aş întreba pe Lazăr, ce murise,
Şi o mumie era de patru zile,
El ce-a simţit când cripta se deschise
La glasul blând al Principelui milei!?

L-aş întreba, apoi, şoptit pe Iuda
Cel furişat ca hoţul între sfinţi:
Îşi meritase lepădarea truda
De-a fi şacal pe treizeci de arginţi?

L-aş întreba, cu teamă, pe Baraba
El ce-a simţit în temniţa de moarte
Ostaşi când l-au eliberat în graba
De-a nu avea de răstignire parte!?

Pe Pontius Pilat, guvernatorul,
L-aş întreba de s-a spălat de-ajuns!
Când înaintea lui sta Adevărul
El ce-a simţit, lăsând a fi străpuns?

Mi-ar place să-l întreb chiar pe Cezarul,
Răspunzător de soarta lui Isus,
Când vinovat rostogolit-a zarul,
El ce-a simţit pe tron, acolo, sus?

L-aş întreba pe Simon din Cirena
El ce-a simţit când l-au împins ’nainte
Să ia povara crucii, ca Gheena
De-apăsătoare, crudă şi fierbinte!?

Aș vrea să ştiu Maria din Magdala
Ea ce-a simţit pe buza de mormânt
Cu sufletul bătut ca nicovala
Când Te-a-ntâlnit triumfător şi sfânt!?

L-aş întreba pe Toma, ucenicul,
Umplut de îndoieli şi necredinţă,
Cum a ajuns să-i odrăslească spicul
Înflăcărare, dor şi umilinţă!?

L-aş întreba pe Ştefan, cel dintâi
Dintre martirii veacului creştin,
Dacă ştia că jertfa-i căpătâi
E ca un bob de grâu cu roadă plin!?

L-aş întreba pe Saul, cel din Tars
De ce-a căzut ca un olog, în tină,
Cum a ajuns să fie-n suflet ars
De Cel ce este Viaţa şi Lumina!?

...........................................

Mă-ntreb pe mine: fiule, ce simţi
Când ştii că eşti chemat la moştenirea
Păstrată-n slavă numai pentru sfinţi
Având în ceruri ancoră Iubirea?

Simt ca şi Petru-n piept descătuşarea,
Ca Ioan, ca Toma, ca Natanael
Simt că mă-nlănţuie uşor chemarea
Să-ncalţ sandaua Lui, să fiu ca El.