ODRASLA DIVINĂ
(d.Isaia 53)

Peste negura lumii umbrită de păcate,
Dumnezeu privise cu profundă bunătate.
Şi astfel Şi-a trimis Odrasla pân-la noi,
Să ne scoată afară din cloaca de noroi.

El tortura şi durerea primise cu plăcere,
Eliberaţi să-I fim din hades şi durere.
Umilinţa şi dispreţul spre El s-au năpustit,
Ca noi s-avem iertare prin trupul biciuit.

Toţi ca nişte oi rătăceam printre hăţişuri,
Fiecare strângeam din zgură mărunţişuri!
Dar El păcatul nostru a luptat să-nvingă,
Şi astfel boldul morţii de noi să nu se-atingă.

Gura, nu Şi-a deschis-o când trupul biciuit,
Nici când prin tortură călăii L-au zdrobit.
Ca mielul care tace răbdând din greu tortura
A lăsat să-I cadă păcatul tuturor şi ura.

El a suportat durere şi aspră judecată,
Deşi nu gustase, păcatul, niciodată!
A lăsat să-I cadă pedeapsa tuturor –
Făcându-Se în lume un bun Izbăvitor.

Tatăl a dispus pe Domnul să-L zdrobească,
Prin jerfa Sa pe cruce pe toţi să-i izbavească.
Dându-Şi astfel viata pe cruce pentru noi,
Ne-a scris în cartea vieţii şi-a zilei de Apoi.
Amin.