Cu dreptul ai pornit în viață
(Cum zice lumea, nu și El). .
Ai reușit s-ajungi în față
Dar cu o inimă de gheață
Să nu te mai gândești la cer! ...

Și ai uitat de-a ta credință
Și chiar de unde ai plecat. .
De cei cu care-n umilință
Tu te rugai cu stăruință
Celui ce viață-n dar ți-a dat!

Pe-ai tăi părinți i-ai dat uitării
Cum și pe frați și pe surori...
E grea tristețea depărtării
Căci se întorc numai cocorii. .
Tu nu. . iar ei plâng de-al tău dor. .

Demult mai ești plecat în lume...
Ești plin de bani și bogății!
Ai multă faimă și un nume,
Nu ești chiar un sărac anume:
Ca tine mulți doresc a fi!

Doar o călătorie-i viața:
Către abis sau către cer!
Tu oare chiar ai siguranța
Sau, cel puțin, nutrești speranța
Că te vei întâlni cu El? ...

O viață-ntreagă de păcate
Și de vremelnice plăceri,
Nu-i drum spre slăvile înalte,
Cu flori de rai înmiresmate
Ci e drum sigur spre infern!

Oprește-te, chiar azi te-oprește:
Îți spune Însuși Dumnezeu!
Te-ntoarce și te pocăiește
Căci El și azi te mai primește
Ca să n-ajungi în chinul greu! . .

Te-așteaptă jos la părtășie
Cei dragi de care ai uitat;
Te-ntoarce dar cu bucurie;
Nu simți parfum de veșnicie?
În cer ești încă așteptat! ...