Psalmul‬ ‭145‬: ‭14‬

”Domnul sprijină pe toți cei ce cad și îndreaptă pe cei încovoiați. „
‭‭

Doamne, Tu m-ai sprijinit în căderea mea fatală
N-ai lăsat ca ea să fie prea adâncă și brutală
Mi-ai atenuat căderea, ca un tată bun și blând
Și m-ai ridicat în slavă pe aripa Ta, zburând

Doamne, Tu nu vrei căderea celor care sunt ai Tăi
Ci îngădui încercarea peste buni și peste răi
Când m-a atacat vrăjmașul și-am căzut în disperare
N-ai permis ca întristarea să mă tulbure prea tare…

Doamne, Tu cu îndurare când m-a’ncovoiat povara
Mi-ai adus din nou în cale, soarele și primăvara
Iar când m-a zdrobit păcatul și m-a tăvălit pe jos
M-a îndreptat numai iubirea și puterea lui Hristos

Când mă-ncovoia rușinea, gârbovit eram pe cale
Și nu îndrăzneam privirea s-o ridic deloc din vale
Numai Tu, mi-ai fost dreptarul, sprijinul și vrednicia
Ca să pot privi spre ceruri și să caut veșnicia…

Doamne, Tu ești drept în toate și în fapte plin de milă
Tu îndrepți pe-aceia care au o inimă umilă
Dai și saturi după voie, ești cu toți cei ce Te cheamă
Totuși Doamne, ce e omul ca să-l iei mereu în seamă?



02.05. 24
David Avasilcai