Motto: „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.
Ele s-au semețit și au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea, de aceea le-am și nimicit când am văzut lucrul acesta.”
Ezech. 16:49-50

Belșugul mult le-a fost ocrotitorul,
S-au înmulțit ca mieii pe câmpie,
Își aminteau cuvântul "sărăcie"
Doar când goneau din poartă cerșetorul,
Disprețuind și mila, și-ajutorul.

Râdeau de ziua care sta să vină,
Netemători, sfidând neprevăzutul,
Cu zâmbet larg îmbrățișau avutul,
Cu inimă de lemn, de pofte plină,
Uitând în toate pronia divină.

Le-am dat curaj și braț, și-nțelepciune,
Le-am dat odihnă-n țara minunată
Și-am așteptat cu dragoste de Tată,
Ca să-Mi jertfească-un vers, o rugăciune,
Înconjurați de-atâtea lucruri bune.

S-au semețit și s-a umplut paharul,
Căci din afundul minții lor murdare
Ieșea câte-o ispravă tot mai mare;
Și-atunci răbdarea mea a scris hotarul.
S-au semețit. Și-acest-a fost finalul.