TE-AM INTALNIT...
Autor:
Buzangia S
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de buzangia in 10/04/2008
Resursa adaugata de buzangia in 10/04/2008
Te-am intalnit la margine de mare
Cand valurile se-ntorceau la mal,
Si m-a uimit intelepciunea care,
Cu boabe de nisip i-a pus hotar.
O,TU,Stapan al vantului si-al marii,
Ce Universu-ntreg iti e supus,
Cand Petru se- afunda in valul marii,
L-ai ridicat de mana si pe val l-ai pus.
Mi-am amintit cand eu pe marea vietii ,
Trecut-am valuri grele de-ncercari,
Cand barca mea aluneca in deriva,
Speranta nu vedeam de nicaeri.
Era cumplit,sa vezi in toi de noapte,
Cum valurile chiama alte valuri mari,
Iar barca gata, gata sa se-afunde ,
Si eu priveam neputincioasa-n departari.
DAR TU,erai la tarm, cand disperarea,
Imi cuprindea tot sufletul zdrobit,
Prin ceata si prin vifor auzii chemarea;
"NU-TI FIE FRICA EU AM BIRUIT!"
Cu unCuvant,ce linistit-ai marea,
Si sufletul meu disperat,
Vazui ce necuprinsa era zarea,
Si dragostea cu care m-ai chemat...
Si ce tacere, liniste deplina,
Cand zorii zilei se-aratau in larg,
Iar eu zdrobita ,fara de putere
Ti-am multumit...STAPANULmeu cel drag.
Mi-ai spus atunci ca ai venit in lume
Sa ne arati o cale catre cer,
Si ai trait ca noi ca fiecare,Dar fara de pacatul cel mizer.
Mi-ai spus ca anii mei din asta lume,
Nu s-or sfarsi la margini de mormant,
Caci TU ne-ai pregatit un loc anume,
O casa-n CER si-un nou vesmant...
O, cuvintele sunt insa prea sarace,
Sa Te descriu asa cum esti ISUS,
Ingenunchez cu gandul sus la cruce,
Si-astept ca sa te vad in ceruri sus...Amin.
februarie 2008
Cand valurile se-ntorceau la mal,
Si m-a uimit intelepciunea care,
Cu boabe de nisip i-a pus hotar.
O,TU,Stapan al vantului si-al marii,
Ce Universu-ntreg iti e supus,
Cand Petru se- afunda in valul marii,
L-ai ridicat de mana si pe val l-ai pus.
Mi-am amintit cand eu pe marea vietii ,
Trecut-am valuri grele de-ncercari,
Cand barca mea aluneca in deriva,
Speranta nu vedeam de nicaeri.
Era cumplit,sa vezi in toi de noapte,
Cum valurile chiama alte valuri mari,
Iar barca gata, gata sa se-afunde ,
Si eu priveam neputincioasa-n departari.
DAR TU,erai la tarm, cand disperarea,
Imi cuprindea tot sufletul zdrobit,
Prin ceata si prin vifor auzii chemarea;
"NU-TI FIE FRICA EU AM BIRUIT!"
Cu unCuvant,ce linistit-ai marea,
Si sufletul meu disperat,
Vazui ce necuprinsa era zarea,
Si dragostea cu care m-ai chemat...
Si ce tacere, liniste deplina,
Cand zorii zilei se-aratau in larg,
Iar eu zdrobita ,fara de putere
Ti-am multumit...STAPANULmeu cel drag.
Mi-ai spus atunci ca ai venit in lume
Sa ne arati o cale catre cer,
Si ai trait ca noi ca fiecare,Dar fara de pacatul cel mizer.
Mi-ai spus ca anii mei din asta lume,
Nu s-or sfarsi la margini de mormant,
Caci TU ne-ai pregatit un loc anume,
O casa-n CER si-un nou vesmant...
O, cuvintele sunt insa prea sarace,
Sa Te descriu asa cum esti ISUS,
Ingenunchez cu gandul sus la cruce,
Si-astept ca sa te vad in ceruri sus...Amin.
februarie 2008
Cred ca ma caracterizeaza aceasta poezie.
Mi-a fst inspirata privind la valurile oceanului Atlantic.O iubesc ,si foarte mult pe Salvatorul meu.
Statistici
- Vizualizări: 3336
- Export PDF: 5
- Comentarii: 2
Opțiuni
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
nu am cuvinte...Slavit fie Domnul pentru inspiratie ,asta este Darul ce l-ati primit sa continuati sa scrieti cu aceeasi dragoste.
O poezie deosebita, profunda, izvorata dintr-o inima plina de dragoste pentru Mantuitorul!
O voi spune si eu in biserica din Herculane.
Domnul sa te binecuvinteze, Solomica, sa
pui in negot acest "talant".