Lacrimi, lacrimi grele
Curg adesea pe obrajii
Celor ce adesea
Greu sunt încercați
Și-o povară se mai pune
Pe acei umeri, încovoiați
Si te-a aplecă, tot te-aplecă
Până puterea-ți pleacă
Iar furtuna începe a bate
Tot mai tare, tot mai tare
Te lovește să doboare
Ce din tine-a mai rămas
Iată un val, colo-n vale
Se forțează să doboare
Casa ta ce-o vede-n zare
Se ridică, se izbește
Se forțează s-o doboare
Dar puterea lui nu-i mare
Iată, casa mea e tare
E zidită sus pe stâncă
Iar în valul furios
Vine al meu, Isus Hristos
Să-L doboare, și-l trimite
Prin mustrare, în adâncul cel mare
După valul furios, ce departe a plecat
Se aprinde al Lui lumină
Și începe să încălzească
Casa ce de val a fost lovită
Amin!