Nimai în Tine mă regăsesc,
Aşa cum se găseşte mlădiţa în Viţă.
Viaţa mea atârnă ca un ram,
Ce-i bătut de vânturi şi arşiţă.

Te văd, o Isuse, aşa de curat,
Te simt, Te aud cum spui Tu Cuvântul,
Arde în mine văpaia de foc,
Rostirea Ta sfântă umplându-l.

Din norul puterii izbit-ai cu foc,
În clipă puteai sfărâma universul,
Dar mila-ndurarea ai pus Tu în loc,
Ca să-mi îndrepţi mie mersul...

Nu ai lăsat să-mi lunece piciorul,
Cănd era, pe margine să cad...
Ţi-ai amintit, eram în neputinţă,
Şi m-ai salvat de flacăra din iad.

Îţi mulţumesc de harul revărsat,
De dragostea ce-atât de adânc mă leagă,
Îţi mulţumesc că Tu m-ai învăţat
Să port povara cu iubirea-Ţi dragă.