Suntem săraci în fapte
și goi în bunătate.
Când stăm și socotim
totu-i... aşa puțin...

Suntem slabi în credinţă,
puţină pocăinţă,
o stare împietrită
că viaţa nu-i sfințită.

Suntem fără putere,
în suflet e durere...
Dar ne-am obişnuit
cum nu ar fi nimic.

Suntem purtaţi de fire,
nici o deosebire
de cei din astă lume.
Aceeași rațiune.

Suntem aşa departe
și-atâtea ne desparte,
ca cerul de pământ
de Adevărul Sfânt!

Credinţa ne e mică
în noi nu mai e frică,
în toate-avem rutină
de obiceiuri plină...

Cuvântul ne vorbeşte
dar firea ne robeşte.
Suntem de ea legați,
ne are ca argați.

Aceasta ne e starea.
Și-n noi, toată lucrarea
o formă de slujire
lipsită de iubire...

Ușor vorbim de toate,
dar fără rod și fapte.
E totul teorie
ce-i scrisă pe-o hârtie.

E vremea deşteptării!
Se aude-n largul zării:
"Căiți-vă cu amar!
Întoarceţi-vă iar!"

La vechile cărări,
la DUHUL Sfintei stări,
la tot ce-am auzit
că-avem de împlinit!

În Sfântă cercetare
cu toţi și mic și mare,
smeriți să ne uităm
în suflet ce purtăm...

Ai milă, drag Părinte,
mai ia și azi aminte
la multa nepăsare
ce este în lucrare!

Mai fă o cercetare
și de la mic la mare
atinge-Te de noi,
ca să nu mai fim goi...

Şi umple-ne de Tine
cu noi puteri divine,
mai mult să ne dorim
mai credincioși să-Ți fim!