Traim intr-o lume in care nesiguranta ne insoteste la orice pas,
Iar teama cauta a ne franga si ultimul vis dorit.
La cine sa alergam cand munti de ingrojorari ne'ntuneca zarea?
In ochii cui sa ne ancoram privirea, pe bratul cui sa ne sprijinim?
Traim intr-o lume straina de Adevarul Suprem,
Si-n fiecare zi vin corbi ce vor sa ne rapeasca bucuria inimii.
Prietene, hai sa ne ridicam privirea spre cer
Hai sa-nvatam de la pasari sa iubim zarile, inaltul...
DA, stim ca zborul nostru se va sfarsi intr-o zi,
Iar din somn nu SUNTEM SIGURI DE ne vom mai trezi dimineata.
Cauta deci in inima ta si da tot ce e mai bun ...timp de o zi,
Si fa pe cineva fericit ca te-a intalnit astazi...
Invata sa zambesti, cand ochi-ti limpezesc privirea,
Invata-ti inima sa cante, cand buzele si-au terminat rostirea.
Caci undeva, o Mana Divina, aduna fiecare suspin in palmele Sale
Si..ce bine-i cand mergi alaturi de Domnul pe cale..
Traim intr-o lume straina de Dumnezeu
Straina de bucuria ce noi..o purtam in inimi mereu.
Haideti sa aratam lumii ca secetul bucuriei noastre e-n cer,
De unde-L asteptam pe Tatal nostru sa vina,
De unde-L asteptam pe El...
Amin.
Poezia aceasta mi-a vorbit intr-un mod deosebit....scrisa in momente dificile din viata mea(moartea unui membru din familie),ea m-a ajutat sa intrevad de dupa norii grei , razele de soare si zambet ale lui Dumnezeu.Atunci cand am scis-o mi s-a parut atat de neinsemanta...am simtit k pot spune mai mult...dar versurile si-au lasat ecoul si in inima celor ce m-au incurajat s apublic:)