Să n-am cântări fără de lacrimi, să nu am lacrimi făr' cântări,
Să n-am picioare în butuci făr' să-L înalț în frământări!
Să nu am lacrimi fără rod, nici rod ușor, ne-nlăcrimat
Să n-aduc rod necâștigat, nici dar pe-altar, ușor lucrat!

Să nu am lacrimi făr' să-nvăț, să nu le am făr' de povață!
Să nu mă-nțepe niciun spin fără să văd ce el mă-nvață
Să nu am rugă fără lacrimi, nici lacrimi făr' să 'nalț vreo rugă
Să iau ce-i bun din întristare, să nu-i fiu întristării slugă!

Să n-am căință fără lacrimi, să nu am lacrimi făr' căinți,
Cu lacrimi să îmi speli privirea să-i pot vedea pe-ai Tăi ca sfinți!
O, ce burduf, burduf cu lacrimi, ce nestemate, ce comori
De Tu le strângi la Tine, Tată, le cântărești și le măsori!

Nici lacrimă fără iubire și nici iubire fără lacrimi
Să mă ferești să cred vreodată-n iubirea fără sacrificii
Să nu-mi fie cerul cu lacrimi, dar lacrima de-aici, cu cer!
Aici să văd cerul în lacrimi, dar sus să-L văd pe Dumnezeu!